Cine, de ce, pentru cine, cum?

Eu sunt Miruna Margarit, sunt din Bucuresti, am un copil minunat, un job, o casa, o masa. Am familie si oameni dragi. Sunt un om norocos. De cand ma stiu mi-am dorit sa ajut, cand eram copil ajutam carabusii sa treaca strada, plantele sa prinda radacini si catelusii sa urce pana la etajul 8 - apoi ma rugam de ai mei sa-i primeasca in casa. Am crescut si am deschis ochii asupra lumii si am vazut cati oameni au nevoie de ajutor. Am ajutat mereu atunci cand am putut. Acum cateva luni mi s-a oferit ocazia sa fac mai mult si am deschis pe Facebook, impreuna cu doua prietene, un grup in scop umanitar: O mana de ajutor de la o mana de oameni!". 

Pe la mijlocul lunii noiembrie a ajuns la noi un caz. Era vorba despre situatia foarte grava in care isi duc viata sase dintre familiile din satul Ralesti, Comuna Gogosari, judetul Giurgiu. La momentul respectiv acolo mai ajunsese un grup, de la ei am aflat si noi si am spus ca trebuie sa ajutam. Este posibil ca zilele acestea sa fi auzit despre ei la televizor, niste oameni cu imagine publica au intins si ei o mana de ajutor. Lucrurile incep sa mearga inspre bine. Insa nevoile lor sunt multe si nu se rezolva printr-o actiune izolata. Daca doriti sa cititi despre prima mea experienta acolo aveti un link de pe blogul meu Ea si Ea.

Sunt povestile a sase familii, povesti fata de care au rezonat foarte multi oameni si am reusit sa strangem haine, incaltaminte, aliemente, rechizite, produse pentru igiena si cam tot ce stiti ca este necesar pentru un trai decent. Au fost si oameni care au avut disponibilitatea sa ne doneze bani. Banii sunt tot pentru alimente, incarcat de butelii, medicamente, urgente. Va multumim tututuror!

 Daca din acest punct de vedere lucrurile incep sa fie mai bune, exista, totusi, acolo o familie pentru care oricate alimente am duce noi, oricate haine, lucrurile nu se vor schimba. Aceasta familie a pierdut cel mai mult si de cand m-am intors de acolo nu-mi pot lua mintea de la ei si caut solutii sa-i ajut. Au nevoie de ceva mult mai mare si mai important, au nevoie de o casa. Locuinta pe care o aveau a ars, acum locuiesc din mila unui strain intr-o casa veche in care nu exista electricitate, apa, aragaz, mobila, vesela, paturi, cam nimic. Din incediu au salvat doar hainele de pe ei. Cam asa arata casa lor acum:

Atunci cand am ajuns noi in sat tatal, Benone, adunase piatra de pe drum si o spargea cu un baros pentru a produce pietris pentru refacerea locuintei. De acolo de unde munceste cu ziua in constructii a renuntat sa mai primeasca bani si primeste la schimb materiale pentru constructii. Acest om are doi copii: Andrei- 3 ani- si Teodor- 8 ani. Poate ca viata lor ar fi mai buna daca ar exista si celalat om firesc in casa lor: mama. Andrei si Teo nu mai au mama, aceasta a parasit familia in urma cu doi ani cand tatal nu a mai castigat la fel de multi bani. A plecat unde credea ca o sa-i fie mai bine, si-a lasat copiii. Acesti doi copii sunt crescuti doar de tata. Nu stiu cati barbati in situatia lui si-ar fi asumat sa duca singuri atata greu, el a facut-o. Am vazut in privirea lui multa dragoste, rabdare, intelegere, isi creste copiii cu mari eforturi, dar nu i-ar parasi. Acest lucru ne-a facut pe toti sa-l apreciem si sa-l respectam.

Teo se duce la scoala si apoi vine acasa la frig si intuneric. Andrei merge cu tatal lui pe santier. I-am gasti doar cu o jumatate de paine, aceasta era mancarea lor. Teo cand are noroc gaseste si o ceapa langa paine, atat mananca pana cand vine tatal de la munca. Cel mic imparte portia de mancare primita de tata de la patron. Aceasta este viata lor: fara mancare, fara casa, fara mama. 

In ziua urmatoare drumului la Gogosari am apelat la o colega arhitect, o cunosteam si stiam ca este un om foarte bun, am rugat-o sa ma ajute cu un proiect pentru o casuta modesta. Nu a trebuit sa-i explic prea multe, a inteles ca este nevoie de ajutor si l-a oferit. Ne-a facut proiectul pentru casa, a fost obligata sa respecte toate legile in constructii si a facut proiectul conform. Pasul urmator a fost sa rugam o alta colega cu suflet bun sa ne ajute cu devizul. Nu stiam cata munca presupune asta, cat sunt de amanuntite listele de cantitati, este pus totul pana la ultimul cui. Listele au fost rulate si a rezultat ca am avea nevoie de 30.000-35.000   euro pentru a reface locuinta. Suma nu este finala, in functie de materiale poate scadea sau creste, dar este un inceput. Multi bani, foarte multi! Dar trebuie sa gasim solutiile pentru a-i strange, pentru a gasi firme de constructii dispuse sa dea o mana de ajutor, donatii in materiale de constructii.

Primele donatii in bani au aparut fara sa ma astept, doi oameni foarte generosi au pus in contul acestei case 3000 de lei. Niste sume incredibile si atat de necesare. Am simtit ca trebuie sa le onorez si eu donatiile si sa fac primul pas catre strangerea de fonduri. Sa va fac acest caz cunoscut, sa va rog sa ajutati cu oricat puteti. 

M-am gandit ca in aceasta perioada a anului ar fi minunat sa va pot oferi si eu ceva cand primesc donatiile voastre, asa a venit ideea unei licitatii de Craciun. O licitatie cu lucruri minunate, lucruri create, lucruri gatite, servicii oferite cu daruire, lucruri delicioase, lucruri bio. Am indraznit sa lansez prima propunere "indecenta" unei doamne pe care o cunoasteam doar prin munca ei, iar ea mi-a raspuns "sigur ca da!". Am prins curaj si am dus intrebarea mai departe. Cu totii mi-au raspuns ca DA. Ori am eu foarte mult noroc, ori inca exista foarte multi oameni buni. Cred ca exista multi oameni buni! Daca ne si cumparati tot va fi cu atat mai frumos.

Va rog licitati aceste lucruri donate cu mare drag de oameni frumosi, toti banii stransi intra in contul deschis pentru constructia caminului celor doi copii frumosi! Licitam minunatii de Craciun!

Aici puteti citi Regulamentul licitatiei!